Balega mea

Zilele trecute am citit o poveste budistă foarte iteresantă. Se făcea că erau doi călugări, foarte buni prieteni, care au trăit împreună într-o mânăstire foarte mulţi ani şi când a fost să moară s-a întâmplat la câteva săptămâni unul de celălalt. Unul dintre ei s-a reîncarnat în împărăţia cerurilor, iar celălalt într-o râmă, într-o balegă. Cel dintâi se simţea minunat şi neuitându-l pe bunul său prieten s-a hotărât să-l aducă şi pe el în acel loc pentru a se putea bucura împreună de toate minunăţiile. Când în sfârşit şi-a găsit prietenul, devenit râmă, acesta nici nu se gândea să-şi părăsească balega, oricât de mult a încercat să-l convingă. Ce morală poate să aibă această poveste? Odată ce te ataşezi de un loc e greu să te desparţi de el, chiar şi dacă este o balegă.

Aşa, ca râma, sunt eu în ţara mea. De ceva timp e la mare modă să placi în afară la muncă, să-ţi încerci norocul pe alte meleaguri şi nu e nimic rău în chestia asta, e chiar de lăudat pentru că îţi trebuie puţin curaj să faci aceast pas. Singura condiţie este însă să te întorci înapoi, nu să găseşti vreo modalitate prin care să obţii o altă cetăţenie şi să uiţi de ţara ta mamă. Mulţi dintre voi nu o să fiţi de acord cu mine şi vă înţeleg oarecum, nu sunt absurd. Când te duci şi lucrezi într-o ţară ca Spania, care este mult mai evoluată din orice punct de vedere faţă de România, este normal să-ţi fie greu să te întorci.

Dar ce se întâmplă dacă incepem să facem asta din ce în ce mai mulţi? Nu avem cum să progresăm, să ajungem şi noi o ţară ca celelalte din UE. Desigur e foarte greu să atingem acest nivel când suntem conduşi de oameni care nu se gândesc decât la buzunarul lor, care vor să strangă cât mai mult cât timp sunt în funcţie, dar noua generaţie trebuie să rămân aici şi să le ia locul acestor „hoţi”, să încerce schimberea României.
S-au făcut nişte calcule şi economiştii români au ajuns la concluzia că dacă continuăm să progresam în acelaşi mod ca până acum o să ajungem la acel nivel mediu de trai din UE prin anul 2030...acestă dată o să ajungă din ce în ce mai îndepartată dacă continuăm să ne căutăm o visţă mai bună în alte părţi în loc să rămânem in România şi să încercăm să atingem acel obiectiv chiar mai devreme decât era prognozat.

Eu sunt creştin, ceea ce inseamnă că nu cred în reîncarnare, dar ipotetic vorbind, daca ar fi să mă mai înasc o dată, tot în România aş vrea să fie.