România frustrată

Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române “a frustra” înseamnă a “lipsi pe cineva de un drept sau de un bun”, acum înţelegeţi exact ce suntem noi românii…o ţară plină de frustraţi. În ultima vreme tot mai mulţi oameni de rând, oameni cu venituri medii se simt frustraţi faţă de cei care au reuşit printr-un mod sau altu să facă avere. Mulţi îşi varsă nervii pentru neputinţa lor de a ajunge la un statut financiar dorit pe cei pentru care banii nu mai reprezintă un impediment in căutarea fericirii. Vouă vi se pare normal acest lucru? Dacă eu aş face o afacere prin care ajung să am milioane de euro sau poate a făcut tata şi eu acum ma bucur de ea cu ce îl păgubesc pe Vasile, un om de rând? Am luat eu bani de la el? M-am ajutat de el şi nu l-am recompesat? NU, dar Vasile tot mă înjură de fiecare dată când mă vede sau aude de mine.

Până de curând genul acesta de atitudine nu era chiar aşa întâlnit, dar de când au început să apară emisiuni(şi nu doar câteva) care tot analizează viaţa oamenilor înstăriţi, cum cheltuiesc ei banii, in ce lux trăiesc, parcă menite să facă în ciudă lui Vasile, totul a degenerat...”l-ai vzt pe ala ce masina are? Băga-i-aş sârmă în nas”. Acum sincer vorbind dacă a avut tăticu bani să îi ia lui fi-su’ maşină scumpă, de ce trebuie prezentat la televizor aşa: „N-a muncit în viaţa lui şi are maşină de 100.000 euro în garaj”? Nu fac bine afirmaţii de acest gen deoarece injectează ciudă in telespectatori. La un moment dat fiecare munceşte cu scopul de a-i oferi o viaţa mai bună copilului său, eu aşa cred. Acum doar nu o să-i iau băiatului meu o Dacia la mâna a doua când am milioane în conturi.
Acum câteva săptămâni am văzut o emisiune în care se vorbea cât dau pe o geantă, pe o maşina, pe o casă oameni „cu bani” şi dă un profesor universitar de 29 de ani un mesaj pe forum că el nu întelege cum de are salariul 950RON şi ăia dau de 5 ori mai mult pe o geanta...am ramas mut...m-aş fi aşteptat ca măcar un om aşa şcolit să aibă o gândire mai clară. Recunosc că în România învăţământul este la pământ, este subapreciat(nu vorbim de calitatea lui...asta o să fie altă discuţie), dar omul ştia în ce se bagă când a început, nu cred că se aştepta să ia salariu mult mai mare, dar el a ales acest drum, putea să aleagă alt domeniu, tinerii inteligenţi din ziua de azi au multe posibilităţi. Daca alegi o cala în viaţă asta nu înseamnă că trebuie să îl vorbeşti de rău pe cei care au făcut o altă alegere, să te simţi indignat că el a avut mai mult succes.

Fiecare ar tebui să fie preocupat doar de situaţia lui şi să lupte să ajungă mai sus pentru că dacă chiar vrei poţi reuşii, cu voinţă oricine poate să reuşească să aibă un trai mai mult decât decent şi să nu uităm că Dumnezeu ne priveşte de sus şi nu ai cum sa creşti în ochii lui dacă eşti aşa frustrat.

Vreau să precizez că eu nu am nici o maşină şi deşi nu pot să mă plâng de traiul pe care îl duc acum la 21 de ani, tata nu are milioane de euro, nici măcar sute...să nu ziceţi că în cele scrise mai sus nu fac nimic altceva decât să mă apăr, vroiam doar să-mi exprim un oft...aşa cum o să fac de multe ori aici.

Şi acest colţ verde se făcu…

Bine aţi venit în Colţul Verde! Am început acest blog în mare parte pentru a-mi mai omorî timpul liber, dar şi pentru că vreau să-mi împărtaşesc unele ideei cu voi, sa văd ce părere aveţi despre modul meu de a gândii. Aici o să discut numai subiecte care în viaţa mea de zi cu zi nu se ivesc, dar ajunge pentru începu…să trecem la treabă.